Introducere

In ultimele decenii, marcate de accentuarea procesului de globalizare sub toate formele sale, problema speciilor straine invazive a cunoscut o exacerbare fara precedent la scara mondiala. Intensificarea schimburilor comerciale pe cale acvatica – maritime sau prin utilizarea cursurilor de apa interioare (inclusiv prin deschiderea unor canale de navigatie intracontinentale), intensificarea fara precedent a turismului ca si schimbarile climatice globale s-au constituit in tot atatea categorii majore de factori care favorizeaza patrunderea speciilor straine invazive.

Din aceste motive, speciile straine invazive au devenit un subiect important abordat de comunitatea internationala, relevandu-se necesitatea unei colaborari la diferite niveluri precum si o abordare pluridisciplinara la nivelul structurilor administrative, academice si a comunitatilor locale. Adoptarea de masuri pentru a limita impactul speciilor straine invazive este o obligativitate asumata prin semnarea Convenţiei privind Diversitatea Biologică (ratificata prin Legea nr.58 din 13 iulie 1994) si a Conventiei privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa (Conventia de la Berna), la care Romania a aderat prin Legea nr.13/1993.

Dezvoltarea unor programe si strategii la nivel international a reprezentat rezultanta fireasca a acestui mod de abordare. Programul global privind speciile straine invazive - Global Invasive Species Programme (GISP) - promoveaza cooperarea interregionala cu privire la speciile straine invazive, publicand totodata o strategie globala privind speciile straine invazive (Global Strategy on Invasive Alien Species) si un protocol privind cele mai bune practice de prevenire si management al situatilor create de noile specii invazive (Toolkit of Best Prevention and Management Practices). Convenţia asupra Diversităţii Biologice (CDB) identifică speciile straine invazive ca una din problemele interdisciplinare de maximă importanţă. Această convenţie internaţională cere părţilor cosemnatare să prevină introducerea, să tină sub control iar in masura posibilitatilor sa realizeze eradicarea speciilor invasive cu impact major asupra ecosistemelor, habitatelor sau speciilor indigene (Art. 8 h). In anul 2002 a fost adoptata la conferinta partilor semnatare a CDB a dat publicitatii o decizie si o serie de principii de baza. Aceasta decizie cere partilor semnatare sa trateze cu prioritate problema speciilor straine invazive si sa elaboreze strategii si panuri de actiune nationale si regionale in ideea de a implementa principiile promovate de CDB.

Principiile adoptate de CDB iau in calcul o strategie bazata pe Principiul Precautiei, care considera in primul rand aspectul prevenirii: este mult mai eficienta din punct de vedere al costurilor si al problemelor de mediu prevenirea patrunderii unor specii straine invazive decat orice masura ulterioara. In cazul in care speciile straine invazive au patruns totusi, o identificare rapida si luarea de masuri preventive radicale sunt esentiale si de preferat oricaror masuri care ar fi luate dupa ce speciile straine invazive se instaleaza in noile habitate. In cazul în care speciile straine invazive s-au aclimatizat şi instalat, trebuie avute in vedere masuri de control pe termen lung.

Conventia de la Berna, ratificata de 38 de state europene cere statelor cosemnatare sa controleze strict introducerea de specii straine invazive (Art. 11.2.b). O serie de masuri in vederea unai implementari accelerate a acestui articol au fost luate, acestea incluzand adoptarea de catre Comitetul Director a unor recomandari de ordin general privind speciile straine invazive si problemele specifice ridicate de acestea, editarea de rapoarte pe aceasta tema, organizarea de intalniri de lucru pe aceasta tema sau crearea unor grupe de experti in domeniul speciilor invasive. Cu toate aceste masuri de ordin administrative, atat la nivel European cat si la nivel national, masurile luate in ceea ce priveste speciile straine invazive sunt mult in urma altor regiuni ale globului unde au fost dezvoltate strategii de abordare a problemelor produse de speciile straine invazive in mod holistic. Cu toate ca Europa in sine are o serie de caracteristici specifice de natura sa produca dificultati in modul de abordare a problemei speciilor invasive, aceasta nu ar trebui sa fie un motiv pentru amanarea masurilor care trebuiesc luate.

Impactul multor specii straine invazive ar putea fi redus daca statele europene ar aplica in mod uniform masurile de prevenire si control a speciilor straine invazive. Multe din problemele acute create de unele specii straine invazive la nivel european fi putut fi prevenite daca la nivel European ar fi existat o abordare unitara si rapida in ceea ce priveste avertizarea si prevenirea impactului speciilor invasive. Starea actuala de inactivitate fata de situatia speciilor straine invazive din marea majoritate a statelor europene reprezinta o amenintare pentru biodiversitatea regionala, sanatatea publica si economie. In perioada actuala, este esentiala dezvoltarea unei cooperari eficiente la nivel national si regional in idea de a preveni si diminua impactul speciilor straine invazive.